Grupele sanguine, Rh-ul și „sângele de aur”

Probabil cu toții am auzit de grupele de sânge: 0, A, B și AB. Pe lângă acest sistem, există și sistemul Rh, în care pacienții sunt denumiți Rh pozitiv sau negativ.

Totuși, există și termenii de Rh nul și Rh 0. Deși par asemănători cu Rh negativ, acești termeni înseamnă ceva cu totul diferit, fapt demonstrat și de numirea sângelui Rh 0 „sângele de aur”.

Dar ce înseamnă de fapt grupele sanguine și Rh-ul? Este sângele de aur chiar atât de prețios pe cât îi spune numele?

Hematiile

Hematiile, numite și eritrocite( eritros=roșu și cytos=celulă, celule roșii) sunt celulele sanguine responsabile de transportul gazelor respiratorii, oxigenul și dioxidul de carbon, de la plămâni la țesuturi și înapoi. Pentru a îndeplini această funcție, în cursul sintezei lor, hematiile își pierd nucleul și multe organite, organitele fiind pentru o celulă echivalentul organelor oamenilor. Ele se vor umple cu hemoglobină, o proteină necesară legării oxigenului și dioxidului de carbon. Spațiul intern neocupat de hemoglobină este dedicat elementelor cu rol în menținerea structurii celulei (celula este un sac plin de hemoglobină cu un mic elf care îl peticește continuu).

Suprafața hematiilor este compusă dintr-o membrană celulară, asemănătoare cu cea a altor tipuri celulare. Astfel, în membrană găsim proteine cu diverse roluri: canale și pompe care ajută substanțele să traverseze membrana, receptori pentru semnale intercelulare sau pentru funcții imunitare și glucide, glicolipide sau glicoproteine pentru recunoaștere și semnalizare intercelulară. Aceste elemente sunt determinate de ADN și pot să difere de la o persoană la alta.

Reacția imună

Una dintre cele mai importante funcții ale corpului este capacitatea de a se proteja de atacul unor elemente organice străine. Aceasta este funcția imunitară, menită să atace orice element străin care ar intra în corp: bacterii, virusuri, paraziți sau chiar o simplă așchie. Ea se realizează prin recrutarea unui sistem complex de celule capabile să identifice și distrugă agresorii.

Orice structură a corpului uman are pe suprafața sa un set de proteine numite MHC, diferite de la persoană la persoană, fiind o „carte de identitate” ce dovedește apartenența la organism. Elementele exterioare, în schimb, nu dețin aceste seturi de proteine, ci altele, complet diferite. Sistemul imun identifică structurile care dețin aceasta “carte de identitate”, categorizându-le ca fiind self, iar pe cele fără MHC propriu ca non-self. Tot ceea ce este identificat ca non-self, va fi captat și distrus de sistemul imun.

(Notă interesantă: cancerele apar prin alterarea mecanismelor de multiplicare a celulelor, ducând la creșterea ritmului de diviziune și efecte nocive. De cele mai multe ori, aceste alterări se asociază și cu schimbări în conformația externă a celulei, ceea ce permite sistemului imun să recunoască celula tumorală drept non-self și să o anihileze. Tumorile apar atunci când, fie mecanismele de multiplicare sunt alterate fără a fi perturbată structura externă, fie când sistemul imun, mai ales cel îmbătrânit, nu mai este capabil să facă distincția între self și non-self.

Opusul acestei situații sunt bolile autoimune, în care sistemul imun nu recunoaște drept self celule proprii corpului și le atacă.)

Imunitatea, deși ne ajută în viața de zi cu zi și ne ferește de tot felul de goange, ne poate pune și câteva piedici, cum ar imposibilitatea de a efectua transplanturi. Pentru că fiecare celulă poartă o amprentă personală, diferită de la om la om, în momentul în care un organ de la un donator va intra în corpul primitorului, va fi recunoscut ca fiind non-self și va fi atacat.

Transfuzia incompatibilă

La fel se întâmplă și în cazul transfuziilor, sângele fiind organul transplantat. Hematiile exprimă pe suprafață diverse tipuri de proteine specifice, recunoscute drept non-self de către organismul unui primitor, dacă e transfuzat incompatibil. În cazul acestor accidente transfuzionale, mecanismul implică antigeni, substanțe non-self reprezentate de proteinele membranei hematiei și anticorpi. Anticorpii se pot lega de antigenii care nu sunt prezenți în mod normal în corp și îi distruge, distrugând, astfel, hematia.

Se definește transfuzia incompatibilă ca fiind transfuzia cu sânge care conține antigeni corespunzători anticorpilor primitorului.

Pentru identificarea posibilelor transfuzii incompatibile se folosesc grupele de sânge. Sângele donat este prelucrat pentru a identifica antigenii și pe baza acestora se pot identifica primitorii compatibili, ori reversul: unui pacient care necesită sânge i se pot determina donatorii compatibili.

Cele mai cunoscute sisteme de grupe de sânge sunt AB0 și Rh. În grupa AB0, pe suprafața hematiilor se pot exprima două variante ale unei enzime, A și B. Dacă este exprimată una dintre aceste variante, atunci persoana are grupa A(II) sau B(III). Dacă sunt exprimate ambele variante, persoana are grupa AB(IV), iar dacă nu este exprimată niciuna, persoana are grupa 0(I). Prezența unei variante enzimatice, un antigen, duce la sinteza anticorpilor împotriva antigenului lipsă, de exemplu grupa A(II) va avea anticorpi anti-B și nu poate primi sânge de la grupele B(III) și AB(IV)). [de atasat o imagine cu cine cui doneaza]

Grupul Rh, în schimb, este mai interesant. Acesta este alcătuit din cinci antigeni, dar prezența antigenului D este cea mai importantă în practică, incompatibilitățile cu privire la acesta cauzând cele mai grave probleme. Astfel, persoanele Rh+ sunt cele care dețin pe hematii antigenul D, iar cele ce nu dețin această proteină sunt Rh-. În acest sistem, persoanele cărora le lipsește antigenul D nu dezvoltă de la sine anticorpi, ci doar ulterior în cazuri deosebite, cum ar fi transfuzii incorecte. O primă transfuzie de sânge Rh+ la primitor Rh- poate să decurgă fără complicații, dar o a doua transfuzie va fi cu siguranță periculoasă.

Rh negativ vs Rh nul

Statutul de Rh pozitiv sau negativ, în vorbirea curentă, se referă doar la prezența sau absența antigenului D, dar sistemul Rh conține încă patru antigeni.

Se definește Rh nul ca fiind acel sânge care nu conține antigeni. Astfel, sângele Rh nul poate fi, teoretic, administrat oricărei persoane, fără a apărea reacții adverse.

Sângele Rh nul este numit în mass-media „sângele de aur” din două motive:

• lipsa antigenilor permite administrarea acestui sânge la orice persoană;

• persoanele cu Rh nul sunt foarte rare, la nivel internațional existând sub 50 de astfel de persoane.

Realitatea este mai puțin romantică: pe de o parte, s-a demonstrat că lipsa tuturor antigenilor de pe suprafața hematiei le face mult mai predispuse la distrugere în condiții nefavorabile, iar pe de altă parte, raritatea acestui sânge îl face să fie foarte greu de obținut. Utilizarea este foarte restrânsă. Aceste persoane se află în țări diferite, iar îndeplinirea necesarului pentru transfuzii este imposibil, exportul/importul de sânge fiind limitat sau interzis. Aceste persoane apelează la o tehnică numită autotransfuzie: ele donează periodic sânge care va fi păstrat astfel încât, dacă este nevoie, propriul lor sânge le poate fi readministrat.

Referințe bibliografice:

Boron WF, Boulpaep EL. Medical physiology: a cellular and molecular approach Philadelphia: Elsevier; 2009.

Westhoff CM. The structure and function of the Rh antigen complex. Semin Hematol. 2007 Jan;44(1):42-50. doi: 10.1053/j.seminhematol.2006.09.010. PMID: 17198846; PMCID: PMC1831834.

Stevenson MM, Anido V, Tanner AM, Swoyer J. Rh "null" is not always null. Br Med J. 1973 Feb 17;1(5850):417. doi: 10.1136/bmj.1.5850.417-a. PMID: 4632359; PMCID: PMC1588263.

Shahverdi E, Moghaddam M, Abolghasemi H. First Report of Known Rare Rhnull Phenotype Individuals in Iran. Int J Hematol Oncol Stem Cell Res. 2018 Jul 1;12(3):181-184. PMID: 30595819; PMCID: PMC6305262.

Shahverdi E, Baschin M, Moghaddam M. An Update on Known Rare Rhnull Phenotype Individuals in Iran. Int J Hematol Oncol Stem Cell Res. 2019 Jan 1;13(1):1. PMID: 31205620; PMCID: PMC6557970.

Kuypers F, van Linde-Sibenius-Trip M, Roelofsen B, Tanner MJ, Anstee DJ, Op den Kamp JA. Rhnull human erythrocytes have an abnormal membrane phospholipid organization. Biochem J. 1984 Aug 1;221(3):931-4. doi: 10.1042/bj2210931. PMID: 6433893; PMCID: PMC1144129.

Vlad-Florin Chelaru

Mara Jugrastan